.
.
.
.
.

ARHITECTA TRADIȚIEI - interviu pentru Revista BIZ / nr. 323, iulie-august 2018


scris de Alex Radescu / fotografie de Sorin Stana
O inspiră Octav Doicescu, Henrietta Delavrancea, Frank Lloyd Wright, Dar a fost îndrumată către arhitectura tradițională românească prin intermediul scrierilor lui Constantin Joja, marele arhitect și teoretician al arhitecturii românești. Casele proiectate de Liliana Chiaburu propun bucuria regăsirii firescului, a sinelui propriu. 
Ce mai înseamnă azi arhitectură tradi­țională în România?
Adevărul este că azi nu există de fapt un curent de proiectare de arhitectură tradițională în România. Eu, alături de alți câțiva colegi, suntem niște excepții. Nu formăm un curent. Iar cauzele sunt multe. Pe de altă parte, nu mai există arhitectură de calitate decât cu rare excepții. Majoritatea caselor care se construiesc sunt case cu acoperișuri în două ape, inspirate din arhitectura ieftină americană. O arhitectură precară, nu e o arhitectură modernă. Casele românești vechi nu aveau locuire în pod și din cauza asta aveau acoperiș în patru ape. Românul a fost un neam liber și aceasta este cauza pentru care avem pridvoare, deschise spre exterior. În ciuda vicisitudinilor istoriei, am fost un neam liber. Eram deschiși către străini, iar arhitectura noastră ilustrează această caracteristică. Este o arhitectură a pridvorului, care are desigur și un rol funcțional, de a umbri casa și de a crea confort termic. Dar nu este doar acest aspect. Țăranul român, oricât de sărac era, trebuia să aibă un pridvor, mai ales în casele din zona de sud. Iar din punctul meu de vedere, cea mai dezvoltată din punct de vedere estetic este arhitectura de Olt, Gorj, Vâlcea și Câmpulung. Este cea mai frumoasă arhitectură, oameni care au avut o anumită liniște și o anumită așezare și au putut să se gândească și la estetic. Alt­fel, arhitectura noastră este o arhitectură de lemn și, din nefericire, casele nu erau construite cu gândul să reziste o “veșnicie”, să le poți lăsa moștenire urmașilor, așa cum se întâmpla în Occident. Noi, fiind la porțile creștinătății, am fost tot timpul într-o luptă de supraviețuire. (citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe” )