.
.
.
.
.

Pentru mine arhitectura tradiţională românească înseamnă libertate

Pentru mine arhitectura tradiţională românească înseamnă libertate.
Arhitectura tradiţională te ajută să te regăseşti pe tine însuţi, te odihneşte, te bucură. Este o constatare nu doar a mea, ci şi a multora dintre cei care au avut ocazia să întâlnească un astfel de spaţiu.
Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii.
Într-un astfel de ambient nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit.
Eşti liniştit şi liber.

Casă acoperită cu tablă de cupru




”De ce ar trebui să construim case ca pe vremuri” - interviu arh. Liliana Chiaburu pentru DIGI24


Emisiunea Bonton ”De ce ar trebui să construim case ca pe vremuri” a fost difuzată pe canalul tv Digi24 în data de 10 iunie 2018 și a fost transcrisa pe site-ul Digi24 aici.

Mai jos sunt câteva fragmente din emisiune:


”Respectul pentru tradiţie, pentru părinţi, pentru strămoşi, pentru descoperirile de până acum e pe cale să se piardă complet. Societatea contemporană nu mai preţuieşte bătrânii, nu mai preţuieşte, deci, tradiţia. Ceea ce am învăţat. Este la mare modă inovaţia, tânărul, care, sigur, are nişte calităţi extraordinare, dar tânărul de ce este dorit? Pentru că el poate să anihileze absolut tot ceea ce a făcut acuma. Ori dacă îţi doreşti să faci o societate complet nouă, aşezată pe cu totul altă bază, la cine să apelezi? Nu apelezi la bătrâni sau la înţelepţi. Trăind într-o casă tradiţională nu mai eşti supus presiunii de a înnoi tot timpul ceva, de a fi în pas cu moda. Această presiune este enormă. O astfel de casă te lasă aşa cum eşti, te face mulţumit cu ceea ce ai primit şi asta este, aş putea spune, secretul fericirii.”

”Casele cu pridvor au la interior o lumină specială, este o lumină filtrată, seamănă puţin cu casele japoneze, care nu numai că sunt înconjurate de pridvor, dar care au ferestrele din hârtie cerată. Lumina filtrată e o lumină foarte intimă, foarte caldă, care te face să te simţi ocrotit.”

Pasionată de tradiţie, Liliana Chiaburu pune suflet în casele pe care le construieşte. A început să proiecteze locuinţe pentru prieteni, uneori chiar şi voluntar, şi în timp şi-a dat seama că în acest fel îşi face datoria de român.

”În 92 am avut şansa să-l cunosc pe arhitectul Nicolae Goga, care a murit la puţin timp după aceea, care era prietenul de-o viaţă şi colegul arhitectului Constantin Joja, care arhitect este cel mai mare teoretician al arhitecturii româneşti tradiţionale. Şi atunci am început să gust din frumuseţea arhitecturii tradiţionale. Cum mă raportez eu ca arhitect proiectant la casa unui beneficiar? Ce doresc să fac când proiectez o casă? Să-l fac pe beneficiar să se simtă ca în rai, să aibă o casă ca să-l liniştească, să se regăsească pe el însuşi, să-i ofere libertatea să viseze şi cumva să-l desprindă de presiunea la care suntem supuşi în viaţa modernă.”

Liliana Chiaburu proiectează chiar şi mobilă şi sobe tradiţionale. Fiecare lucrare nouă este o provocare. Mai ales că nu realizează copii după casele vechi, ci duce mai departe un stil unic în lume, care a devenit în timp identitatea poporului român.

”Ai spune că odată cu apariţia materialelor moderne, arhitectura o să devină din ce în ce mai frumoasă şi mai bine realizată. Realitatea este exact contrară, cu cât materialele se pun în operă mai uşor, cu atâta casele sunt mai expediate, din punct de vedere al execuţiei.”

ARHITECTA TRADIȚIEI - interviu pentru Revista BIZ / nr. 323, iulie-august 2018


scris de Alex Radescu / fotografie de Sorin Stana
O inspiră Octav Doicescu, Henrietta Delavrancea, Frank Lloyd Wright, Dar a fost îndrumată către arhitectura tradițională românească prin intermediul scrierilor lui Constantin Joja, marele arhitect și teoretician al arhitecturii românești. Casele proiectate de Liliana Chiaburu propun bucuria regăsirii firescului, a sinelui propriu. 
Ce mai înseamnă azi arhitectură tradi­țională în România?
Adevărul este că azi nu există de fapt un curent de proiectare de arhitectură tradițională în România. Eu, alături de alți câțiva colegi, suntem niște excepții. Nu formăm un curent. Iar cauzele sunt multe. Pe de altă parte, nu mai există arhitectură de calitate decât cu rare excepții. Majoritatea caselor care se construiesc sunt case cu acoperișuri în două ape, inspirate din arhitectura ieftină americană. O arhitectură precară, nu e o arhitectură modernă. Casele românești vechi nu aveau locuire în pod și din cauza asta aveau acoperiș în patru ape. Românul a fost un neam liber și aceasta este cauza pentru care avem pridvoare, deschise spre exterior. În ciuda vicisitudinilor istoriei, am fost un neam liber. Eram deschiși către străini, iar arhitectura noastră ilustrează această caracteristică. Este o arhitectură a pridvorului, care are desigur și un rol funcțional, de a umbri casa și de a crea confort termic. Dar nu este doar acest aspect. Țăranul român, oricât de sărac era, trebuia să aibă un pridvor, mai ales în casele din zona de sud. Iar din punctul meu de vedere, cea mai dezvoltată din punct de vedere estetic este arhitectura de Olt, Gorj, Vâlcea și Câmpulung. Este cea mai frumoasă arhitectură, oameni care au avut o anumită liniște și o anumită așezare și au putut să se gândească și la estetic. Alt­fel, arhitectura noastră este o arhitectură de lemn și, din nefericire, casele nu erau construite cu gândul să reziste o “veșnicie”, să le poți lăsa moștenire urmașilor, așa cum se întâmpla în Occident. Noi, fiind la porțile creștinătății, am fost tot timpul într-o luptă de supraviețuire. (citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe” )

Casă pe un teren în pantă




Casa acoperita cu sindrila langa o manastrire / proiect 2017, in constructie - arh. Liliana Chiaburu



Fatada principala Sud Vest spre curte
Casa va fi acoperita spre sindrila. 
In mansarda din partea stanga a fatadei principale, se afla biblioteca care este, totodata, si camera de oaspeti. 
Din pridvorul acestei camere se priveste inspre apus, spre turlele bisericii manastirii.

Fatada Nord Vest spre strada

Fatada Sud Est spre fundul curtii






LILIANA CHIABURU - L'architecture traditionnelle roumaine est une architecture de l'ombre / articol in Le Petitjournal.com/Bucarest

Si le retour à la tradition suscite un intérêt grandissant dans certains milieux, il existe encore très peu de professionnels roumains capables d'offrir le savoir-faire d'antan. Liliana Chiaburu est l'une des rares architectes à s'être penchés sur les proportions des maisons paysannes anciennes pour les adapter au contexte actuel. Le Petitjournal.com l'a rencontrée.
Imagini pentru Liliana Chiaburu
Le Petitjournal.com/Bucarest - Qu'est-ce qu'une maison traditionnelle roumaine ?

Liliana Chiaburu - La maison traditionnelle roumaine a quelques éléments importants. Le premier est le pridvor ou prispa (véranda ouverte, ndlr). Il peut être très étroit et ne couvrir qu'un seul côté de la construction. Quand il s'étend sur plusieurs côtés de la maison, c'est signe de richesse. Son rôle est d'accueillir le regard du visiteur pour qu'il se sente enveloppé. L'architecture roumaine est une architecture de l'ombre. Cette terrasse offre de l'ombre au visiteur et l'introduit dans un état d'esprit totalement différent que celui des maisons aux façades pleines. L'architecture roumaine n'est pas une architecture de façade mais de l'espace, parce que la terrasse qui l'entoure n'est pas une façade, mais un volume. Et ce volume n'a pas besoin d'être décoré, c'est juste un espace, pur et poétique.
Y-a-t-il d'autres éléments typiques ?
Oui. Le toit à quatre pans. Les Roumains pensent aujourd'hui que les toits à deux pans sont modernes car ils ont vu ça aux États-Unis. Mais là-bas, il s'agit d'une architecture bon marché et non pas moderne comme on la considère chez nous. Une autre caractéristique est celle du rythme donné par les piliers de la prispa. L'architecture roumaine ressemble par son rythme et sa proportion avec l'architecture grec classique, à la différence des architectures balkaniques qui sont pittoresques et n'ont pas ce rythme donné par les piliers. L'architecture roumaine ressemble également avec celle japonaise, qui est très proche de la nature. Certaines maisons traditionnelles du Japon peuvent être confondues avec des maisons roumaines, c'est très intéressant. (citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe” )

BRANCOVEANU 300 - TRADITIA CONTINUA

Aduc aici multumiri prof. dr. arh. Augustin Ioan pentru atentia pe care mi-a aratat-o incluzand imagini ale lucrarilor mele pe coperta IV a catalogului expozitiei BRANCOVEANU 300 - TRADITIA CONTINUA / Autori: acad. prof. Razvan Theodorescu, prof. dr. arh. Augustin Ioan, prof. dr. arh. Marius Marcu-Lapadat


Coperta I

Coperta IV

Coperta IV (detaliu)

Articol Business Magazine : Arhitectul care s-a specializat pe o nişă inedită: face case tradiţionale româneşti la comandă

Arhitectul care s-a specializat pe o nişă inedită: face case tradiţionale româneşti la comandă



„În vechime, când oamenii îşi făceau case în stilul arhitectural popular, le făceau astfel încât să se simtă bine în acestea. În casele moderne, oamenii se simt în general copleşiţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor“, explică arhitectul Liliana Chiaburu câteva dintre diferenţele dintre proiectele de locuinţe de inspiraţie occidentală şi cele de arhitectură tradiţională românească, o nişă pe care îşi concentrează o parte din proiecte de câţiva ani, de când câţiva prieteni au început să îi solicite astfel de locuinţe.
Chiaburu a finalizat studiile Facultăţii de Arhitectură în 1986, apoi, după o perioadă în care a profesat la Slobozia, s-a angajat într-un institut de proiectări din Bucureşti. În 1992 a lucrat în echipa arhitectului Nicoale Goga, specialist renumit al generaţiei vechi de arhitecţi, la restaurarea casei memoriale Constantin Joja, arhitect pasionat de restaurarea clădirilor istorice şi, potrivit Lilianei Chiaburu, singurul teoretician al arhitecturii tradiţionale româneşti.
S-a familiarizat astfel cu arhitectura tradiţională, domeniu pe care nu l-a studiat în cadrul facultăţii şi care, potrivit ei, nici acum nu este studiat de tinerii arhitecţi. Uterior a renunţat la arhitectură şi s-a angajat la revista Patriarhiei, ca redactor ce avea ca principală activitate interviurile luate personalităţilor din lumea culturală. La începutul anilor 2000 Lilianei Chiaburu i s-a solicitat un proiect de casă la ţară în stil tradiţional românesc. De atunci, proiectele au continuat să sosească, ajungând la o ritmicitate de 3-4 proiecte anuale, concentrate în zona de sud a ţării. Printre acestea se află Casa La Dudu (comuna Ruşu, Ilfov), Notariatul din Periş (Ilfov) sau Casă la Gogeasca (Prahova). (citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe”)

Liliana Chiaburu: „Ce mă inspiră când proiectez o casă sunt OMUL și LOCUL”

Articol in revista Click! pentru femei
http://www.clickpentrufemei.ro/Liliana-chiaburu-ce-ma-inspira-cand-proiectez-o-casa-sunt-omul-si-locul_0_13885.html


24 iunie 2014 | Irina Groza


În vremurile noastre, când tot mai mulţi îşi construiesc case din ce în ce mai mari şi mai pompoase, cu elemente cosmopolite şi adesea cu bani agonisiţi prin străinătate, există şi oameni care priveşte cu reţinere renunţarea la tradiţional.
Printre aceştia din urmă se numără şi Liliana Chiaburu,  arhitect de meserie şi iubitor al celui mai frumos stil arhitectural care ne reprezintă: stilul tradiţional românesc.
Am cunoscut-o pe doamna Liliana într-o dimineaţă însorită. M-a întâmpinat cu zâmbetul ei cald, iar pe chipul ei puteam citi liniştea.
Deşi mi-a mărturisit că-i este greu să vorbească despre sine, doamna arhitect şi-a început timid povestea printr-o relatare despre începuturile ei în lumea arhitecturii tradiţionale româneşti. A debutat printr-un proiect pe care l-a realizat pentru o persoană dragă sufletului ei, unde totul a fost diferit de ce făcuse până atunci. „Am vrut să fie un cadou, un loc în care să se regăsească. Atunci am descoperit că arhitectura românească îi dă voie omului să se simtă liber. De fapt, casele româneşti izvorăsc din personalitatea celor care o locuiesc“.
Aşa am descoperit că pe lângă detaliile tehnice care se învaţă la facultate, munca de arhitect presupune şi implicarea elementelor psihologice. Fiecărui om îi este destinată o casă, în funcţie de personalitate. Drept dovadă, mi-a spus că ceea ce o inspiră atunci când lucrează este omul şi locul. „O casă nu poate fi construită dacă nu-i cunoşti proprietarul. Eu mereu pun foarte multe întrebări înainte de a proiecta: cum vrea să se simtă în casă, ce şi-ar dori să facă în fiecare cameră, iar la final mă bucur când îmi spun că este casa pe care şi-au dorit-o”, povesteşte doamna arhitect. (citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe”)

Ce mai înseamnă astăzi arhitectura tradițională? - interviu cu arh. Liliana Chiaburu


Interviu publicat pe site-ul Muntenia la pas

[... de o casă tradiţională nu te vei plictisi niciodată şi ea nu va deveni demodată niciodată pentru că se înscrie nu în modă, ci în tradiţie.] … [Nu sunt în nici un fel adepta arhitecturii pe care o numesc de factură etnografică care copiază întocmai casele vechi, detaliile, dimensiunile foarte mici ale ferestrelor, fără însă ca rezultatul să aibă acel firesc şi sinceritatea caselor vechi.] 
- interviu cu arh. Liliana Chiaburu -

Liliana Chiaburu (n. 1961) a absolvit Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” în 1986, iar între 1989 şi 1993 a lucrat în colectivul de arhitectură condus de arh. Şerban Niţulescu. A început să lucreze arhitectură tradiţională din 1992 împreuna cu arh. Nicolae Goga (1914 – 1995) şi cu arh. Anghel Marcu (1921 – 1998) la “Casa memorială arh. Constantin Joja” (1908 – 1991).

Liliana Chiaburu este preocupată de promovarea arhitecturii tradiţionale şi de modul în care aceasta poate corespunde locuirii actuale. Este convinsă că se pot găsi rezolvări contemporane inspirate din arhitectura tradiţională românească acceptabile sau, poate, chiar mai mult de atât. Pentru lucrări şi alte detalii puteţi vizita pagina de facebook “Case romanesti la comanda”.



Muntenia la pas: Cum vă raportaţi la tradiţie şi ce înseamnă, ce presupune ea pentru un arhitect?


Liliana Chiaburu: Pe scurt, ca arhitect am ales să mă aşez undeva în continuarea tradiţiei, sau mai exact să încerc să dezvolt forme ale arhitecturii tradiţionale. Dar totuşi, raportarea mea la tradiţie este una foarte personală. Am ajuns la această abordare atunci când la un moment dat a trebuit să proiectez o casă într-un peisaj rural pentru o persoană la care ţineam foarte mult. Aceasta a fost o mare şansă pentru mine pentru că am avut ocazia să-mi clarific ce doream să îi ofer acestui beneficiar drag: o casă care să-i aducă bucurie, să-l odihnească, să-i ofere perspectiva Paradisului. Desigur, am avut de la început gândul că ar trebui să-i fac o casă tradiţională, dar abia adâncind acest gând şi lucrând am învăţat ce virtuţi are arhitectura tradiţională românească, şi mă refer aici şi în tot parcursul interviului mai ales la arhitectura de sud, din Muntenia şi Oltenia. Am simţit „pe pielea mea”, desenând, desigur, ce înseamnă pridvorul, ce înseamnă umbra, ce înseamnă ritmul stâpilor de lemn, ce înseamnă greutatea acoperişului, elementele esenţiale ale arhitectururii tradiţionale româneşti. Şi mi-am dat seama că acestea sunt elemente ideale cu care poţi sculpta un spaţiu poetic. Mi-am dat seama, totodată, că am găsit răspunsul la întrebarea care mă frământa în mod constant de la începutul facultăţii: cum ar trebui să fie o arhitectură care să nu agreseze firea celui care-o locuieşte.

Pentru că în arhitectura tradiţională românească casa oferă privitorului nu o faţadă, un plin cu goluri, o coajă decorată sau nu, care oricât de frumos rezolvată este, rămâne un element de închidere, de separare, ci un spaţiu deschis delimitat pe o parte doar de stâlpi, o umbră ocrotitoare, un receptacul.

Spaţiul pridvorului este un spaţiu al libertăţii, consider eu, un spaţiu din care poţi domina lumea şi natura, este un spaţiu al „împăratului”. Dar este şi un spaţiu în care te poţi smeri, te poţi ascunde, sau pe care îl poţi dărui trecătorului sau celui care îţi intră în curte.

De atunci am încercat ca toate casele pe care le proiectez să le dezvolt în aceeaşi relaţie cu tradiţia şi în aceeaşi relaţie binevoitoare, de deschidere faţă de persoana clientului.


(citiți continuarea articolului dând clic pe link-ul de mai jos ”Aflați mai multe” )